Atunci cand mi se spune ca pretul unei sedinte e prea mare si ca acesta ar fi motivul principal pentru care lumea alege sa nu mearga la psiholog, ma intreb cum oamenii aceia care se plang de un anumit cost, isi permit sa mearga la coafor, solar, jocuri de noroc, restaurante, cazinouri poate o data, de doua ori sau de mai multe ori pe luna si totusi sa nu li se para exagerat acelasi cost sau poate un cost mult mai mare decat al unei sedinte la psiholog; pentru ca da, o sedinta de psihoterapie e cam cat un make-up de ocazie sau un serviciu la coafor. As putea sa compar pretul cu alte lucruri pe care dam banii, dar ne sunt total daunatoare insa, ma abtin.
De exemplu, cineva care isi doreste sa renunte la fumat si opteaza pentru o sedinta de terapie, va intelege ca pretul unei sedinte pline de sfaturi cu care isi poate mentine viata, mintea si trupul sanatos costa cat banii de tigari pentru o saptamana. Ne place insa, sa ne mintim ca sa evitam schimbarea, pentru ca, confortul nostru, acela pe care il stim de o viata si care, chiar daca este nesanatos, anguasant, nesatisfacator, ne face sa continuam viata asa cum stim noi fara sa ne intrebam:
"oare e ok?",
"oare pot si altceva?",
"oare daca fac un pas la dreapta si ma abat de la drumul pe care il cunosc deja, pot sa schimb ceva, as putea vedea viata cu alti ochi?"
De obicei, atunci cand o persoana devine putin mai constienta, sau poate mai ingrijorata de tumultul vietii, ajunge la urmatoarea concluzie:
"daca pana acum am dat-o de nenumarate ori in bara, ar fi poate timpul sa vad ce am facut gresit si sa ma trezesc, sa caut ajutor si sa merg pe un drum mai corect!"
Si, ca urmare, va cauta ajutor(fie la un medic, fie la un profesor, fie la un preot sau poate la un psiholog). Decizia ii va apartine si va fi echivalenta cu intelegerea si rezolvarea (totala sau partiala) a situatiei de viata respective.
Atata timp cat ne mintim, si incercam sa ii mintim si pe cei din jurul nostru cu un scop anume sau fara niciun scop, viata noastra nu poate fi una in care mintea sa gandeasca liber si sa actioneze in consecinta. Dar ne place sa mintim pentru ca e un lucru pe care il facem de cand ne stim pentru a manipula atat pe noi cat si pe ceilalti, iar daca nu mintim ne simtim nesatisfacuti, asa ca mai in gluma mai in serios dar cu siguranta inconstint, vom cauta un motiv destul de intemeiat ca sa nu mergem la psiholog si vom spune ca pretul e prea mare.
Ceea ce vreau sa subliniz e ca atunci cand ai nevoie sa realizezi in ce ape te scalzi, pretul nu mai conteaza. Cineva m-a intrebat o data: "cat e o sedinta de psihoterapie?" Iar eu i-am raspus, gandindu-ma ca va reactiona negativ. Spre surprinderea mea am auzit: "A, sotia mea ar plati oricat, numai sa stie ca poate rezolva problema"... Mi-a fost mai mult decat clar ca motivele invocate de oameni sunt meschine si ca nu ar merge la psiholog nici sa fie gratis, pentru ca atunci nu ar mai avea incredere ca psihologul ar fi unul bun (societatea stie ca ce e ieftin e si de proasta calitate, cu mici exceptii bazate tot pe stereotipuri social-culturale).
Un psiholog face mult mai mult decat un prieten sau in unele situatii, mai mult decat mama si tata la un loc. Un psiholog bun te va ajuta sa iei cele mai intelepte decizii, sa inveti sa gandesti coerent, sa te cunosti, sa iti invingi fricile, sa depasesti traumele traite pana in acel
moment.
Comentários