Sa vorbesc despre mine… am atât de multe gânduri că nici nu știu de unde să încep… cu ce să încep… ce e cel mai important să povestesc… ce mă definește cel mai bine… ei, greu de spus…

 Nu cred că există ceva anume care să mă definească, cred că sunt un rezultat a tot ceea ce am trăit și  învățat. Nu pot să las nimic pe dinafara, asta pentru că aș fi nedreaptă și as nega o parte din mine, din timpul meu și din tot ceea ce am trait. În viața înveți din orice dacă îți dorești, așa că nu am să pot, așa cum m-au sfătuit mulți consilieri vocationali, să mai las deoparte atâtea studii și să pun doar ce e semnificativ pentru postul (jobul) pe care mi-l doresc. Ei bine, dacă așa funcționează lucrurile în lume, m-am hotărât să nu fac ce spun alții pentru că pentru mine nu e important să plac altora renunțând la mine. Alții ar trebui să mă placa așa cum sunt cu multele pagini de CV câștigate în ani de studii în multe țări și cu multe experiente profesionale în multe și complexe domenii. Unii spun că unele studii pe care le-am făcut nu s-ar potrivi cu altele. Dar ce stau alții sa analizeze? Ce i-ar putea pe alții interesa dacă studiile pe care le-am făcut se potrivesc sau nu, sau potrivirea asta la ce se refera? …la niște standarde impuse din nou de societate?

Nu ma interesează ce spun alții, ceea ce pot sa spun eu e ca mi-am urmat cat am putut intuitia. As fi vrut sa pot sa o urmez mereu, dar am avut și lecții de învățat. Astfel ca, am terminat o școală specială de muzică continuata de un liceu cu același specific. Vioara a surclasat pianul în primii ani apoi, a venit și rândul regelui să troneze mintea mea, apoi vocea a fost cea care m-a fascinat enorm. Vocea, sunetele, respirație, misterul necunoscut al emisiei vocale, lucrul cu conștientizarea gesturilor scenice, a mișcării, a fiecărui cuvânt în parte, a vibrațiilor care sunt energie pură... 💖 O lume nouă, interesantă, complicata, misterioasa, profundă, lumea care îmi dădea posibilitatea psihanalizei. Nu știam atunci ce înseamnă asta, dar îmi plăcea la nebunie. Era ceva ce mă făcea să văd altfel lucrurile. Am experimentat roluri, am analizat personalități încercând să stau în locul unui anumit personaj ca să pot să fiu el și nu eu, să exprim ceea ce simte el și nu eu. Pe scurt, m-am specializat in psyhodrama fara sa intentionez in mod deosebit sa fac acest lucru.

 Filosofie, psihologie, artă, teatru, aplauze, lacrimi, carisma, talent, vocație, inspirație, intuiție, toate la un loc și chiar mai multe se impleteau mereu în munca mea de fiecare zi pe scenă. Nu m am putut opri aici, am studiat în profunzime medicina psihosomatica, istoria religiilor, filozofia, psihologia, sociologia, antropologia, yoga, medicina clasica... Parca toate împreună mă făceau să mă înțeleg mai bine și să pot să îi înțeleg și pe ceilalți cu adevărat.

Doar înțelegând te poti transforma, evolua, poți ierta și iubi necondiționat.